Sirena, o fiinta cu o infatisare aparte, avand corpul jumatate de peste, jumatate de om este considerata un personaj de basm. O legenda spunea ca Sirenele nu au voie sa iasa la suprafata apei decat la varsta de 18 ani. In Odiseea lui Homer a fost mentionata prima data existenta acestor fiinte. Ele erau de obicei trei la numar, erau jumatate femei, jumatate pasari (sau peste). Se spunea despre sirene ca aveau voci minunate si prin cant atrageau marinarii, care, pentru a le auzi cat mai de-aproape, ajungeau sa-si sfarame corabiile de stanci. Ulisse ar fi patit la fel, dar, povatuit de vrajitoarea Circe, recurge la o strategie: el se leaga de catarg, iar tovarasii lui isi astupa urechile cu ceara pentru a nu fi fermecati de minunatul cantec.Aceste legende sunt foarte intalnite la popoarele scandinave si la cele de pe coasta Adriaticii. Dar nu numai legendele, ci si cateva documente medievale, arata contactul si chiar capturarea unor astfel de fiinte. Nici navigatorii arabi si nici popoarele Indochinei nu erau straine de asa ceva.Simbol al ispitei, Sirena reprezinta partea demonica a femeii. Canta cu voce melodioasa, acompaniindu-se din flaut sau harpa, ispitind oamenii, pentru care apropierea de ele insemna moarte. In mitologia populara romaneasca Sirenele se mai numesc si Faraoni. Se spune ca se nasc din oamenii rai, blestemati de parinti. Sirenele locuiesc in mare. Ele stau ascunse timp de sase zile, cat marea este furioasa, dar sambata, cand ea se odihneste, sirenele ies la suprafata. In locul unde apareau, marea se colora in dungi rosii, galbene si albastre. Sirenele se adunau mai multe la un loc si incepeau sa cante frumos. Din aceste parti ale pamantului ne vin noua cantecele, iar oamenii buni care le aud, le transmit mai departe. Sirenele erau dispretuite de oameni pentru ca nu puteau da nastere urmasilor. O veche reprezentare a Sirenei se afla
pe paftaua de aur de la Curtea de Arges (secolul al XIV – lea), ea reprezentand aici dragostea.In Siria, cu 3000 de ani in urma, se vorbea despre Atargata, mama reginei Semiramida. Zeita Atagarta era indragostita de un pastor, muritor de rand, pe care insa l-a ucis. Rusinata, a sarit intr-un lac, pentru a lua forma unui peste, dar apele nu au primit faptura divina. Primele reprezentari o aratau ca fiind un peste cu cap si picioare de om. In acest caz, Sirena aparea ca o faptura divina ca origine, dar care a preluat partea de rau, deci natura umana. In legendele din Marea Britanie, Sirenele erau vazute ca fiinte care aduc dezastrul sau provoaca nenorociri. Unele povesti le descriu ca fiind gigantice si urate. De obicei, Sirenele erau privite ca femei, aceasta asociere fiind incurajata si de credinta religioasa (care spunea că femeia aduce nenorociri, ea fiind si cea care l-a tentat pe primul barbat, Adam, sa manance din pomul cunoasterii, ceea ce a dus la alungarea oamenilor din Rai). In unele culturi europene, Sirenele erau vazute ca fiinte care indeplineau unele dorinte ale trecatorilor. In anul 1967, pasagerii vaporului BC Ferry au declarat ca au putut vedea o Sirena la trecatoarea Georgia. Ei au descris-o ca fiind o femeie cu parul blond, stand pe o piatra si mancand un somon. Sirenele au influenţat foarte multe culturi, poate cel mai cunoscut exemplu fiind povestea scrisa de Hans Christian Andersen, „Mica Sirena“.Savantii francezi si britanici spun ca aceste fiinte apartin de fapt unor specii de mamifere marine numite dugongi si lamantini, al caror trup se aseamana cu cel al femeilor si au o coada sub forma celei asemanatoare delfinilor. De curand insa, zoologii americani au fost confruntati cu rapoarte ciudate venite din Papua-Noua Guinee, rapoarte a caror calitate si credibilitate era greu de contrazis. Antropologul Ray Wagner de la Universitatea din Virginia a strans sute de marturii ale papuasilor, care afirma ca au vazut asa-numitii "oameni ai marii", fiinte cu capete umane, jumatatea inferioara a corpului terminata cu o coada asemanatoare cu a delfinilor. Un papuas batran povestea ca o astfel de femela prinsa in plasele de pescuit avea pielea deschisa la culoare, aproape alba, parul lung, negru, cu chipul la fel ca al oamenilor, cu exceptia gurii care parea ciudata, avand buze drepte si subtiri. Aceste fiinte, pe care triburile barok si nakela le-au botezat Ri, mananca pesti mici, respira ca orice mamifer si nu au fost auzite vorbind, desi pescarii isi aminteau de strigatele aproape umane. Poate ca aceste Ri sunt ,,accidente ale naturii', poate ca sunt rezultatul vreunei experiente facute de cine stie cine, sau poate ca sunt pur si simplu doar niste mamifere. Dar daca sunt rudele noastre acvatice, oameni porniti in alta directie de evolutie?
SIRENA,animal hibrid,este prezenta in doua variante in arta plastica fie jumatate femeie si jumatate peste, fie jumatate pasare, primul tip fiind considerat a fi cel mai vechi. Simbol al desfraului, al ispitei (in partea de jos, sexul ia forma unui ochi), ea intruchipeaza esenta demonica a femeii. Canta cu voce melodioasa, acompaniindu-se din flaut sau harpa, ispitind oamenii, pentru care apropierea de ele inseamna moarte. In mitologia populara romaneasca sirenele se mai numesc si Faraoni. Se spune ca se nasc din oamenii rai, blestemati de parinti. Sirenele locuiesc in mare. Stau ascunse timp de sase zile, cat marea este furioasa, dar sambata, cand ea se odihneste, sirenele ies la suprafata. In locul unde isi fac aparitia, marea se coloreaza in dungi rosii, galbene si albastre. Se aduna mai multe la un loc si incep sa cante frumos. Din aceste parti ale pamantului ne vin noua cantecele, iar oamenii buni care le aud, le transmit mai departe. O veche reprezentare a Sirenei se afla pe paftaua de aur de la Curtea de Arges (secolul al XIV lea), ea semnificand aici, in contextul semnificatiei de ansamblu a lucrarii, dragostea lumeasca.În mitologia greacă, Sirenele (Σειρῆνας) erau reprezentate ca naiade, nimfe ale mărilor, care trăiau într-o insulă îndepărtată, înconjurată de stânci colţuroase. Se spunea despre ele că au o voce încântătoare, şi că marinarii care le auzeau erau invariabil atraşi către locul de unde auzeau cântecele, unde navele lor se scufundau sau eşuau. Din această cauză, simbolistica lor iniţială a ţinut de tentaţie, de ispită. Ele apar în număr de trei sau cinci, iar numele lor variază: Thelxiope, Molpe, Aglaope, Pisinoe, Ligeia, Parthenope, Ligeia, Leucosia, Raidne şi Teles.Totuşi, originea lor este mult mai veche. Este vorba de Siria, cca. 1000 i.e.n. Este vorba de Atargata, mama reginei Semiramida. Atagarta, zeiţă, era îndrăgostită de un păstor, muritor de rând, pe care însă l-a ucis. Ruşinată, a sărit într-un lac, pentru a lua forma unui peşte, dar apele nu au primit făptura divină. Primele reprezentări o arătau ca fiind un peşte cu cap şi picioare de om, similar cu Ea din mitologia babiloniană şi asimilată de greci cu Derketo/Derketa. În acest caz, Sirena apare ca o făptură divină ca origine, dar care a preluat regretul, deci natura umană.În mitologia română, Sirena este o făptură care apare destul de rar, devenind aproape total asimilată cu ştima apelor. Acolo unde se păstrează totuşi intactă ca reprezentare, Sirena este dispreţuită pentru că nu este fertilă. Ea este un simbol al tentaţiei, dar în acelaşi timp al perversiunii, pentru că deşi seducătoare, nu poate naşte (...pântec care nu legi rod...). Originea sa mitologică este necunoscută şi, în mod oarecum surprinzător, nu apare asociată cu dulful.
pe paftaua de aur de la Curtea de Arges (secolul al XIV – lea), ea reprezentand aici dragostea.In Siria, cu 3000 de ani in urma, se vorbea despre Atargata, mama reginei Semiramida. Zeita Atagarta era indragostita de un pastor, muritor de rand, pe care insa l-a ucis. Rusinata, a sarit intr-un lac, pentru a lua forma unui peste, dar apele nu au primit faptura divina. Primele reprezentari o aratau ca fiind un peste cu cap si picioare de om. In acest caz, Sirena aparea ca o faptura divina ca origine, dar care a preluat partea de rau, deci natura umana. In legendele din Marea Britanie, Sirenele erau vazute ca fiinte care aduc dezastrul sau provoaca nenorociri. Unele povesti le descriu ca fiind gigantice si urate. De obicei, Sirenele erau privite ca femei, aceasta asociere fiind incurajata si de credinta religioasa (care spunea că femeia aduce nenorociri, ea fiind si cea care l-a tentat pe primul barbat, Adam, sa manance din pomul cunoasterii, ceea ce a dus la alungarea oamenilor din Rai). In unele culturi europene, Sirenele erau vazute ca fiinte care indeplineau unele dorinte ale trecatorilor. In anul 1967, pasagerii vaporului BC Ferry au declarat ca au putut vedea o Sirena la trecatoarea Georgia. Ei au descris-o ca fiind o femeie cu parul blond, stand pe o piatra si mancand un somon. Sirenele au influenţat foarte multe culturi, poate cel mai cunoscut exemplu fiind povestea scrisa de Hans Christian Andersen, „Mica Sirena“.Savantii francezi si britanici spun ca aceste fiinte apartin de fapt unor specii de mamifere marine numite dugongi si lamantini, al caror trup se aseamana cu cel al femeilor si au o coada sub forma celei asemanatoare delfinilor. De curand insa, zoologii americani au fost confruntati cu rapoarte ciudate venite din Papua-Noua Guinee, rapoarte a caror calitate si credibilitate era greu de contrazis. Antropologul Ray Wagner de la Universitatea din Virginia a strans sute de marturii ale papuasilor, care afirma ca au vazut asa-numitii "oameni ai marii", fiinte cu capete umane, jumatatea inferioara a corpului terminata cu o coada asemanatoare cu a delfinilor. Un papuas batran povestea ca o astfel de femela prinsa in plasele de pescuit avea pielea deschisa la culoare, aproape alba, parul lung, negru, cu chipul la fel ca al oamenilor, cu exceptia gurii care parea ciudata, avand buze drepte si subtiri. Aceste fiinte, pe care triburile barok si nakela le-au botezat Ri, mananca pesti mici, respira ca orice mamifer si nu au fost auzite vorbind, desi pescarii isi aminteau de strigatele aproape umane. Poate ca aceste Ri sunt ,,accidente ale naturii', poate ca sunt rezultatul vreunei experiente facute de cine stie cine, sau poate ca sunt pur si simplu doar niste mamifere. Dar daca sunt rudele noastre acvatice, oameni porniti in alta directie de evolutie?
SIRENA,animal hibrid,este prezenta in doua variante in arta plastica fie jumatate femeie si jumatate peste, fie jumatate pasare, primul tip fiind considerat a fi cel mai vechi. Simbol al desfraului, al ispitei (in partea de jos, sexul ia forma unui ochi), ea intruchipeaza esenta demonica a femeii. Canta cu voce melodioasa, acompaniindu-se din flaut sau harpa, ispitind oamenii, pentru care apropierea de ele inseamna moarte. In mitologia populara romaneasca sirenele se mai numesc si Faraoni. Se spune ca se nasc din oamenii rai, blestemati de parinti. Sirenele locuiesc in mare. Stau ascunse timp de sase zile, cat marea este furioasa, dar sambata, cand ea se odihneste, sirenele ies la suprafata. In locul unde isi fac aparitia, marea se coloreaza in dungi rosii, galbene si albastre. Se aduna mai multe la un loc si incep sa cante frumos. Din aceste parti ale pamantului ne vin noua cantecele, iar oamenii buni care le aud, le transmit mai departe. O veche reprezentare a Sirenei se afla pe paftaua de aur de la Curtea de Arges (secolul al XIV lea), ea semnificand aici, in contextul semnificatiei de ansamblu a lucrarii, dragostea lumeasca.În mitologia greacă, Sirenele (Σειρῆνας) erau reprezentate ca naiade, nimfe ale mărilor, care trăiau într-o insulă îndepărtată, înconjurată de stânci colţuroase. Se spunea despre ele că au o voce încântătoare, şi că marinarii care le auzeau erau invariabil atraşi către locul de unde auzeau cântecele, unde navele lor se scufundau sau eşuau. Din această cauză, simbolistica lor iniţială a ţinut de tentaţie, de ispită. Ele apar în număr de trei sau cinci, iar numele lor variază: Thelxiope, Molpe, Aglaope, Pisinoe, Ligeia, Parthenope, Ligeia, Leucosia, Raidne şi Teles.Totuşi, originea lor este mult mai veche. Este vorba de Siria, cca. 1000 i.e.n. Este vorba de Atargata, mama reginei Semiramida. Atagarta, zeiţă, era îndrăgostită de un păstor, muritor de rând, pe care însă l-a ucis. Ruşinată, a sărit într-un lac, pentru a lua forma unui peşte, dar apele nu au primit făptura divină. Primele reprezentări o arătau ca fiind un peşte cu cap şi picioare de om, similar cu Ea din mitologia babiloniană şi asimilată de greci cu Derketo/Derketa. În acest caz, Sirena apare ca o făptură divină ca origine, dar care a preluat regretul, deci natura umană.În mitologia română, Sirena este o făptură care apare destul de rar, devenind aproape total asimilată cu ştima apelor. Acolo unde se păstrează totuşi intactă ca reprezentare, Sirena este dispreţuită pentru că nu este fertilă. Ea este un simbol al tentaţiei, dar în acelaşi timp al perversiunii, pentru că deşi seducătoare, nu poate naşte (...pântec care nu legi rod...). Originea sa mitologică este necunoscută şi, în mod oarecum surprinzător, nu apare asociată cu dulful. 
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu