Tritonul

În mitologia greacă, Triton este fiul lui Poseidon şi Amphitrite, de personificare a duduit apele, reprezentată ca având partea superioară a corpului unui om şi coadă de peşte. În timp, numele său şi de imagine a venit să fie asociate cu o clasă de creaturi, tritons, care ar putea fi bărbaţi sau femei, şi, de obicei, a format escorta de marin divinities. Potrivit lui Hesiod teogonie, Triton locuit cu părinţii lui într-un palat de aur în adâncimi de mare. Povestea argonautilor locuri de casa lui de pe coasta de Libia. În cazul în care Argo a fost condusă de pe ţărm mică Syrtes, echipajul navei transportate la Lacul Tritonis, de unde Triton, locale de divinitate, ghidat de a le peste Marea Mediterană (Apollonius Rhodius IV. 1552). Lui a fost un atribut speciale sucit de scoica de mare, la care a explodat la calm sau ridica valuri. Sale de sunet a fost atât de groaznic, atunci când tare cu sufletul la gură, pe care le pune în giganţi de zbor, care a imaginat-o să fie de hohote de o putere bală (Hyginus, poet, aslronom. Ii. 23). Când MisenusIn mitologia greacă, au existat două persoane numite Misenus. Un prieten de-al Odysseus # O companie de Hector şi, după moartea sa, Aeneas "trompetist. El a contestat Triton trompeta într-un concurs, care a înecat după ce-l Triton castigat. Capul Miseno a fost numită după el Ae, de trompetist de AeneasAeneas sau Aineas a fost un celebru erou troian, fiul lui Anchises şi Afrodita, tatăl Ascanius cu Creusa, şi una dintre cele mai importante figuri in limba greaca si romana legendarul istorie. În povestirile lui Homer, el este reprezentat în calitate de şef parapet din troienii, a contestat-l la un concurs de suflat, Triton in gelozie flung-l în mare. Ordinar tritons au fost descrise în detaliu de către geographerGeography este studiu ştiinţific de localizare şi spaţiale variaţie în ambele fizic şi uman fenomene de pe Pamant. Cuvântul provine din cuvintele greceşti g ( "Pământ") şi graphein ( "pentru a scrie," ca în "pentru a descrie"). Geografie este, de asemenea, titlul V PausaniasPausanias a fost de călătorie şi de geograful grec al 2lea A. secol care au trăit în vremuri de Hadrian, Antoninus Pius şi Marcus Aurelius. El este celebru pentru său Descrierea Grecia o muncă de lungă durată, care descrie Grecia antică de la prima observaţii, (IX. 21). O varietate de Triton, de asemenea, CentaurSee centaur (asteroid), Centaurul (rachetă etapă Guido Reni, răpirii de Deianira 1620-21 În mitologia greacă, a centaurs sunt o rasă umană parte, precum şi o parte de cai, cu un cal de corp şi un cap de om şi trunchi ilustrare, dreapta. Un centaur este firso-Triton sau Ichthyocentaur ( "Peşte-centaur"), a fost descrisă ca având forefeet a unui horseThis articol ungulate mamifere. Pentru alte sensuri de cal vezi Cal (dezambiguizare). Calul Equus caballus este o mare ungulate mamifere, una din cele şapte moderne de specii din genul Equus''. Are timp a jucat un rol important în transportat în plus faţă de corpul uman şi coadă de peşte. Este probabil ca ideea de a Triton îşi datorează PhoeniciaPlease de origine pentru a vedea articolul scris pentru mai multe informaţii. Phoenicia a fost un vechi civilizatii cu heartland-a lungul de coastă şi simplu de ceea ce este acum Liban şi Siria. feniciană civilizatie a fost un întreprinzător maritime comerciale cultură că răspândirea dreptul acrossn peşte-deities

SPIRITELE ELEMENTALE ALE NATURII

Sirenele Asa-numitele sirene sunt cele care se afla la suprafata marii. Sirenele, din lat. Siren, din gr. Seiren, sunt „cele care vrajesc sau seduc". Asociate de antici cu muzica, ele au fost considerate fiicele Melpomenei. In descrieri apar cu cap de femeie si corp de pasare si, de asemenea, de peste. Fiind aliate cu formele elementale care guverneaza brizele marine, produc sunete armonioase foarte asemanatoare vocii umane, pe care o pot imita datorita puterilor lor telepatice. Am putea sa le asezam in varful ierarhic al unei intregi game de Elementali care, desi sunt de Apa, au nevoie de imbinarea cu Aerul pentru a trai. In cealalta extrema s-ar situa creaturi foarte mici care traiesc numai in spuma, se nasc si se dizolva o data cu ea, mai cu seama in noptile cu Luna plina. Potrivit medicinei vechi, cele din urma aveau capacitatea de a realiza vindecari extraordinare ale celor ce se imbaiau in apele lor. Serveau de asemenea Magilor pentru a putea citi preziceri in reflexul luminii lunare sau, altfel spus, al Drumului de argint al Lunii Pline deasupra marii calme.
Exista o alta varietate de sirene care apar in noptile cand valurile devin fosforescente, saturate fiind cu forme animale, cum sunt asa-numitele Noctiluce. Aduc presimtiri rele si amintiri urate. Sunt legate de un vechi mister despre Luna Scufundata despre care nu vom vorbi.
Nereidele sunt Spiritele puternice ale Naturii feminine care slujeau ca escorta Afroditei cea Nascuta din Spuma. Pot ajunge la mari adancimi si locuiesc in grote submarine. inaltul grad ierarhic le permite sa fie insotitoare ale Amfitritei, sotia lui Poseidon, Regele Marii si al Pesterilor Subterane, stravechiul Stapan al Cutremurelor si al Cailor, deoarece spumele incretite ale valurilor sunt identificate cu coama cailor lui Poseidon. in mod traditional legate de regalitate si de aristocratie, ele protejeaza manevrele dificile ale barcilor vechi cu panze apartinand regilor si imparatilor. Tritonii constituie complementul lor masculin, apartinand si ei suitei lui Neptun; corespund Puterii Ternare a Reflexului Logosului asupra Marii Oglinzi sau Cristalului Negru de origine Terestra si de Foc, pastrat in Tnula pentru Coroana Regelui Lumii. La fel ca Nereidele, au corpul asemanator celui uman in partea superioara, iar in partea inferioara seamana cu un peste lung, de felul sarpelui de mare. impodobiti cu alge si corali, perle si scoici, ei canta in melci eterici anuntand prin ultrasunete trecerea celor triumfatori. Cunosc secretele tezaurelor scufundate si in unele ocazii sunt prezentati ca executori violenti ai vointei Stapanului lor care, cu tridentul sau magic, fie tine barcile pe loc deasupra apelor, fie le impinge spre stanci si le scufunda. in epoci trecute ii instruiau pe calatori in Stiinte pierdute provenite din Continente scufundate.
Ondinele isi datoreaza numele cuvantului latin unda, ce inseamna literal „val". Locuiesc in rauri, in special in zonele unde curg printre stanci producand cascade si spume zgomotoase. Alte varietati sunt marine si traiesc pe coaste si plaje, intotdeauna in locuri adapostite, unde exista grote. Forma lor seamana cu cea a unei femei in partea superioara, de la centura in jos avand un corp nedefinit sau aparent acoperit cu niste panze umede. Au parul foarte lung, inoata cu o viteza extraordinara si sunt confundate frecvent cu Nereidele. Traditional, sunt zugravite pieptanandu-si parul lung in atitudini foarte feminine si, in general, dau o impresie de slabiciune si de fragilitate, in comparatie cu forta vanjoasa si orgolioasa a Nereidelor. in antichitate, acestor creaturi li se atribuiau incercarile de a-i vraji pe calatori sa se opreasca in locuri singuratice aflate in preajma torentelor. Ii invitau in grotele lor sa bea o licoare magica ce ii facea sa se infrunte cu propriile lor nascociri interioare. Numai cei puri sau foarte puternici puteau invinge si se puteau elibera de pactul periculos cu Ondinele, cele cu ochi hipnotici si aflate in posesia unor bijuterii, probabil inele, pe care le ofereau cu intentia ca respectivul cavaler care le accepta sa se indragosteasca de ele si sa le fie supus

Nimfele, al caror nume provine din latinescul lympha, „apa", si grecescul nymphe, legat de fantani si izvoare, sunt Spirite Elementale cu infatisare feminina, foarte frumoase, care locuiesc in lacuri si ape linistite. De asemenea, sunt ocrotitoarele izvoarelor ascunse in paduri. Nimfelor li se atribuie un aspect in intregime feminin, astfel incat nu pot fi deosebite de femei. in antichitate au fost considerate pazitoarele vartejurilor, putand fi atat malefice, cat si benefice, dovedind un caracter capricios si atragator in acelasi timp, astfel incat ii puteau tenta chiar si pe Zei. Din acele vremuri pastram foarte vie imaginea stralucitoare a Aretusei, reflectata in cultura ceramica elenistica din Magna Graecia, in general pe recipientele pentru apa, fie pura, fie amestecata cu vin. O caracterizeaza coafura complicata cu perle si panglici peste parul ingrijit. In Saga despre Arthur, inrudita cu cea despre Regele Lumii si despre Magul Merlin, exista o Nimfa care restituie din lacuri sabiile magice care vor certifica regalitatea marilor cavaleri. De asemenea, apar in asa-numita mitologie germanica in legatura cu Tannhauser. Ca embleme ale frumusetii venusiene, Nimfele sunt legate de iubirea sublimata si plina de zel, contrara iubirii carnale. Se puteau razbuna nemilos impotriva cavalerilor care le erau infideli. Vesnic frumoase si tinere, avand acel secret al tineretii fara batranete la care sunt condamnate, ele pedepsesc prin acordarea privilegiului de a fi nemuritor despre care se vorbeste atat. Dar nemurirea lor nu este cea spirituala si constienta, ci e dezumanizata, si traditia sugereaza ca incercarile lor amoroase au ca scop umanizarea lor si obtinerea unui sens uman al vietii si al mortii. Aceste creaturi enigmatice sunt experte in vraji, in metale magice si pietre pretioase in care se pot vedea lucruri indepartate, din trecut si din viitor.

Mitologia Sirenelor

Sirena, o fiinta cu o infatisare aparte, avand corpul jumatate de peste, jumatate de om este considerata un personaj de basm. O legenda spunea ca Sirenele nu au voie sa iasa la suprafata apei decat la varsta de 18 ani. In Odiseea lui Homer a fost mentionata prima data existenta acestor fiinte. Ele erau de obicei trei la numar, erau jumatate femei, jumatate pasari (sau peste). Se spunea despre sirene ca aveau voci minunate si prin cant atrageau marinarii, care, pentru a le auzi cat mai de-aproape, ajungeau sa-si sfarame corabiile de stanci. Ulisse ar fi patit la fel, dar, povatuit de vrajitoarea Circe, recurge la o strategie: el se leaga de catarg, iar tovarasii lui isi astupa urechile cu ceara pentru a nu fi fermecati de minunatul cantec.Aceste legende sunt foarte intalnite la popoarele scandinave si la cele de pe coasta Adriaticii. Dar nu numai legendele, ci si cateva documente medievale, arata contactul si chiar capturarea unor astfel de fiinte. Nici navigatorii arabi si nici popoarele Indochinei nu erau straine de asa ceva.Simbol al ispitei, Sirena reprezinta partea demonica a femeii. Canta cu voce melodioasa, acompaniindu-se din flaut sau harpa, ispitind oamenii, pentru care apropierea de ele insemna moarte. In mitologia populara romaneasca Sirenele se mai numesc si Faraoni. Se spune ca se nasc din oamenii rai, blestemati de parinti. Sirenele locuiesc in mare. Ele stau ascunse timp de sase zile, cat marea este furioasa, dar sambata, cand ea se odihneste, sirenele ies la suprafata. In locul unde apareau, marea se colora in dungi rosii, galbene si albastre. Sirenele se adunau mai multe la un loc si incepeau sa cante frumos. Din aceste parti ale pamantului ne vin noua cantecele, iar oamenii buni care le aud, le transmit mai departe. Sirenele erau dispretuite de oameni pentru ca nu puteau da nastere urmasilor. O veche reprezentare a Sirenei se afla pe paftaua de aur de la Curtea de Arges (secolul al XIV – lea), ea reprezentand aici dragostea.In Siria, cu 3000 de ani in urma, se vorbea despre Atargata, mama reginei Semiramida. Zeita Atagarta era indragostita de un pastor, muritor de rand, pe care insa l-a ucis. Rusinata, a sarit intr-un lac, pentru a lua forma unui peste, dar apele nu au primit faptura divina. Primele reprezentari o aratau ca fiind un peste cu cap si picioare de om. In acest caz, Sirena aparea ca o faptura divina ca origine, dar care a preluat partea de rau, deci natura umana. In legendele din Marea Britanie, Sirenele erau vazute ca fiinte care aduc dezastrul sau provoaca nenorociri. Unele povesti le descriu ca fiind gigantice si urate. De obicei, Sirenele erau privite ca femei, aceasta asociere fiind incurajata si de credinta religioasa (care spunea că femeia aduce nenorociri, ea fiind si cea care l-a tentat pe primul barbat, Adam, sa manance din pomul cunoasterii, ceea ce a dus la alungarea oamenilor din Rai). In unele culturi europene, Sirenele erau vazute ca fiinte care indeplineau unele dorinte ale trecatorilor. In anul 1967, pasagerii vaporului BC Ferry au declarat ca au putut vedea o Sirena la trecatoarea Georgia. Ei au descris-o ca fiind o femeie cu parul blond, stand pe o piatra si mancand un somon. Sirenele au influenţat foarte multe culturi, poate cel mai cunoscut exemplu fiind povestea scrisa de Hans Christian Andersen, „Mica Sirena“.Savantii francezi si britanici spun ca aceste fiinte apartin de fapt unor specii de mamifere marine numite dugongi si lamantini, al caror trup se aseamana cu cel al femeilor si au o coada sub forma celei asemanatoare delfinilor. De curand insa, zoologii americani au fost confruntati cu rapoarte ciudate venite din Papua-Noua Guinee, rapoarte a caror calitate si credibilitate era greu de contrazis. Antropologul Ray Wagner de la Universitatea din Virginia a strans sute de marturii ale papuasilor, care afirma ca au vazut asa-numitii "oameni ai marii", fiinte cu capete umane, jumatatea inferioara a corpului terminata cu o coada asemanatoare cu a delfinilor. Un papuas batran povestea ca o astfel de femela prinsa in plasele de pescuit avea pielea deschisa la culoare, aproape alba, parul lung, negru, cu chipul la fel ca al oamenilor, cu exceptia gurii care parea ciudata, avand buze drepte si subtiri. Aceste fiinte, pe care triburile barok si nakela le-au botezat Ri, mananca pesti mici, respira ca orice mamifer si nu au fost auzite vorbind, desi pescarii isi aminteau de strigatele aproape umane. Poate ca aceste Ri sunt ,,accidente ale naturii', poate ca sunt rezultatul vreunei experiente facute de cine stie cine, sau poate ca sunt pur si simplu doar niste mamifere. Dar daca sunt rudele noastre acvatice, oameni porniti in alta directie de evolutie?SIRENA,animal hibrid,este prezenta in doua variante in arta plastica fie jumatate femeie si jumatate peste, fie jumatate pasare, primul tip fiind considerat a fi cel mai vechi. Simbol al desfraului, al ispitei (in partea de jos, sexul ia forma unui ochi), ea intruchipeaza esenta demonica a femeii. Canta cu voce melodioasa, acompaniindu-se din flaut sau harpa, ispitind oamenii, pentru care apropierea de ele inseamna moarte. In mitologia populara romaneasca sirenele se mai numesc si Faraoni. Se spune ca se nasc din oamenii rai, blestemati de parinti. Sirenele locuiesc in mare. Stau ascunse timp de sase zile, cat marea este furioasa, dar sambata, cand ea se odihneste, sirenele ies la suprafata. In locul unde isi fac aparitia, marea se coloreaza in dungi rosii, galbene si albastre. Se aduna mai multe la un loc si incep sa cante frumos. Din aceste parti ale pamantului ne vin noua cantecele, iar oamenii buni care le aud, le transmit mai departe. O veche reprezentare a Sirenei se afla pe paftaua de aur de la Curtea de Arges (secolul al XIV lea), ea semnificand aici, in contextul semnificatiei de ansamblu a lucrarii, dragostea lumeasca.În mitologia greacă, Sirenele (Σειρῆνας) erau reprezentate ca naiade, nimfe ale mărilor, care trăiau într-o insulă îndepărtată, înconjurată de stânci colţuroase. Se spunea despre ele că au o voce încântătoare, şi că marinarii care le auzeau erau invariabil atraşi către locul de unde auzeau cântecele, unde navele lor se scufundau sau eşuau. Din această cauză, simbolistica lor iniţială a ţinut de tentaţie, de ispită. Ele apar în număr de trei sau cinci, iar numele lor variază: Thelxiope, Molpe, Aglaope, Pisinoe, Ligeia, Parthenope, Ligeia, Leucosia, Raidne şi Teles.Totuşi, originea lor este mult mai veche. Este vorba de Siria, cca. 1000 i.e.n. Este vorba de Atargata, mama reginei Semiramida. Atagarta, zeiţă, era îndrăgostită de un păstor, muritor de rând, pe care însă l-a ucis. Ruşinată, a sărit într-un lac, pentru a lua forma unui peşte, dar apele nu au primit făptura divină. Primele reprezentări o arătau ca fiind un peşte cu cap şi picioare de om, similar cu Ea din mitologia babiloniană şi asimilată de greci cu Derketo/Derketa. În acest caz, Sirena apare ca o făptură divină ca origine, dar care a preluat regretul, deci natura umană.În mitologia română, Sirena este o făptură care apare destul de rar, devenind aproape total asimilată cu ştima apelor. Acolo unde se păstrează totuşi intactă ca reprezentare, Sirena este dispreţuită pentru că nu este fertilă. Ea este un simbol al tentaţiei, dar în acelaşi timp al perversiunii, pentru că deşi seducătoare, nu poate naşte (...pântec care nu legi rod...). Originea sa mitologică este necunoscută şi, în mod oarecum surprinzător, nu apare asociată cu dulful.